Refugiații musulmani nu pot cotiza la pensiile europenilor. Le-o interzice Coranul
Laurențiu Gheorghe - jurnalist 27-10-2015

Dezbateriile privind efectul pe care îl va avea prezentul val de imigranți sunt ori foarte favorabile, și se referă exclusiv la beneficiile pe care le va aduce, ori negative, dar fără o argumentație logică. Din păcate, Europa seculară în care trăim nu ia în considerare spiritul profund religios al musulmanilor, care reflectă conflictul între culturi.
Religia este un element esențial pentru a înțelege criza actuală a refugiaților și este crucială pentru modul în care Europa va răspunde la această provocare fără precedent. Mai ales că această criză va adânci și mai mult diviziunea dintre cele două culturi care împărtășesc valori diferite Islamul și Creștinismul.
Din cei aproximativ un milion de imigranți care cel mai probabil vor sosi în UE până la sfârșitul acestui an, conform estimărilor făcute de germani, cel puțin trei sferturi provin din țări majoritar musulmane.
„Un motiv de autoapărare culturală, a Europei ca fortăreață creștină, care justifică respingerea hoardelor musulmane, se face tot mai des auzit în retorica mai multor lideri UE”, scrie Financial Times. Doar„războiul din Siria a generat patru milioane de refugiați în Orientul Mijlociu și mai departe spre Europa. Iar cineva care ar asculta dezbaterile pe marginea crizei refugiaților s-ar putea întreba dacă nu cumva a călătorit în timp în anul 1529 când armata lui Suleiman Magnificul amenința să intre în Viena. (…) Această stare de anxietate se regăsește în principal în sudul, centrul și vestul Europei.”
O nouă tendință care se răspândește printre noii imigranți musulmani în Germania este lepădarea de Allah și convertirea la Creștinism. La o singură biserică din Berlin, sute de refugiați din Iran și Afganistan au fost botezați creștinește. „Enoriașii din întreaga Germanie … au sesizat creșterea numărului de iranieni convertiți la creștinism”, transmite Associated Press.
De unde acest val de evlavie creștină? Preoții și pastorii speră că într-adevăr este vorba de revelație divină. Însă chiar ei admit că adevăratul motiv este mult mai cinic. Într-o țară musulmană, pedeapsa pentru apostazie este condamnarea la moarte. Legile pentru apărarea drepturilor omului din Uniunea Europeană interzic expulzarea unei persoane într-o țară unde este condamnat la moarte sau supus persecuțiilor religioase. Astfel, cei proaspăt botezați nu pot fi returnați în țara de origine.
După principiul nimeni nu-i profet la el acasă, o analiză venită de peste Ocean prezintă diferit evoluția crizei refugiaților, față de majoritatea analiștilor europeni. Este o comparație critică între valorile europene și cele ale Islamului, care se anihilează reciproc. Textul este publicat în revista Frontpage Mag de Daniel Greenfield, jurnalist la Freedom Center din New York, specializat în problemele islamice.
Liderii politicii europene sunt preocupați să explice contribuabililor din propriile țări de ce acceptă refugiați fără număr: respectarea și promovarea valorilor europene prin acceptarea imigranților musulmani și cum vor integrara musulmanii în Europa prin determinarea acestora să adopte scara de valori europeană.
Însă reușita lor de a salva valorile europene este tocmai pe dos și depinde de renunțarea la valorile europene. Aceleași valori europene pe care le revendică Suedia, o țară sub 10 milioane de locuitori, pregătită să primească 180.000 de musulmani în acest an, și care se așteaptă ca proaspeții „suedezi” să celebreze toleranța, feminismul și căsătoriile gay. În schimb, valorile europene au adus patrule care verică aplicarea Sharia (codul penal în varianta islamică) precum și oameni furioși fără altă ocupație decât să defilează pe străzi cu steagul negru al ISIS. Ocazional au loc acte teroriste, pentru a atrage atenția asupra lor.
Țările europene care nu s-au preocupat de securizarea granițelor se văd acum puse în situația în a investi în întărirea forțelor antiteroriste. Și aceasta este de asemenea un alt element negativ pentru conservarea valorile europene.
Însă, după cum țările central-europene descoperă, valorile europene nu au mult de a face cu prezervarea viabilității unor state europene funcționale. În schimb, aceste valori aduc tot mai mult cu un tip de socialism utopic în mare vogă la Bruxelles. Dar politicienii uită că și într-un stat socialist al bunăstării este nevoie de forță de muncă pentru a se asigura un nivel de trai decent populației.
Însă colapsul politicilor sociale generoase din principalele state a venit odată cu înmulțirea exponențială a numărului de somalezi sosiți să profite de aceste beneficii. De exemplu, Danemarca și Olanda nu mai rezonează cu aceste politici, ci par a aduce tot mai mult cu liberalismul din această cauză.
În urmă cu doi ani, Regele Olandei a declarat că „statul clasic al bunăstării din a doua jumătate din secolul XX, în special în aceste domenii, a dat naștere la reglementări care nu mai sunt sustenabile în forma actuală”. Premierul danez a solicitat la rândul lui, tot cu doi ani în urmă, „modernizarea statului bunăstării,” adică renunțarea la cât mai multe ajutoare acordate imigranților non-UE.
Dar problema nu este modernizarea, ci revenirea la Evul Mediu. 27% dintre marocanii și 21% dintre turcii care trăiesc în Olanda sunt șomeri. În Danemarca acest lucru este valabil pentru 27% dintre irakieni. Iar cei care totuși au un loc de muncă câștigă mult sub media europeană, din cauza slabei calificări.
Criticile din trecut au vizat America multiculturală care nu și-a permis edificarea unui stat al bunăstării tuturor cetățenilor, așa cum realizaseră țările europene. Acum, aceleași țări care se îndreaptă spre multiculturalism nu-și mai permit asemenea politici sociale generoase.
Diferența constă în faptul că Europa a investit în valorile statului bunăstării proprii. Lumea musulmană a investit în familii cât mai numeroase. Europa se așteaptă ca musulmanii să-i redreseze natalitatea aflată în scădere muncind și finanțând sistemul de asigurări sociale pentru ca bătrânii să se poată pensiona. De cealaltă parte, imigranții musulmani așteaptă ca Europa să le subvenționeze familiile numeroase fără ca ei să fie obligați să muncească.
Încă odată, valorile europene nu asigură supraviețuirea Europei. Valorile europene se referă la o ideologie, nu limbă, cultură sau naționalitate. Însă imigranții care sosesc pe Bătrânul continent nu împărtășesc aceeași ideologie. Ei au propriile valori ale Islamului.
De ce Mahomed, de 23 de ani, să muncească patru decenii pentru ca Hans sau Fritz de peste drum să se pensioneze la 61 de ani și să-și petreacă restul zilelor lenevind pe o plajă din Maiorca? Ideea că Mahomed ar accepta să facă așa ceva pentru că iubește Europa este o fantezie prostescă cu care guvernele din UE încearcă să-i liniștească pe cetățenii îngrijorați.
Mahomed nu împărtășește valorile europene. Ele nici nu sunt de natură să se lipească de el, indiferent cât se străduie profesorii să-i bage în cap că-i de datoria lui să muncească și să le asigure lor o pensie liniștită. Europenii se așteaptă ca Mahomed să devină neamț sau suedez, așa cum ar adopta un copil dintr-o țară africană și l-ar crește ca pe copilul lor, iar el la rândul lui să muncească și să subvenționeze valorile europene.
Imigranții musulmani sunt considerați a fi planul de pensionare pentru o Europă tot mai îmbătrânită. Ei ar trebui să susțină seria de politici economice șubrede, să perpetueze statul bunăstării și țină în viață programele sociale.
Dar ei sunt mai degrabă soluția finală și nu una de continuitate. Mahomed reprezintă planul de pensionare al lui Fritz. Dar Mohamad are în cap un plan cu totul diferit. Fritz se bazează pe munca lui Mahomed pentu ca el să se odihnească. Numai că Mahomed se odihnește și el în timp ce se așteaptă ca Fritz să muncească. Fritz nu-i este rudă de nici un fel și Mahomed nu vede vreun motiv, cât de mic, ca el să muncească pentru a-l ajuta.
Democrația socială europeană reduce societatea la un plan imens de asigurări sociale în care banii sunt puși laolaltă. Dar asigurările sunt interzise de Islam, care le consideră a fi asemenea jocurilor de noroc. Social democrația europeană se așteaptă ca el să fie un contribuitor, dar pentru Mahomed valorile europene reprezintă crime împotriva Islamului.
Imamul îi va spune la moschee să lucreze la negru, pentru că a plăti pentru sistemul de asigurări sociale este sinonim cu participarea la un joc de noroc – adică un păcat capital. În orice caz, a scoate bani din cadrul sistemului este permis fiind vorba doar de Jizya; tributul pe care necredincioșii sunt obligați să-l plătească Musulmanilor. Conform prevederilor legii islamice, este mai bine pentru Mahomed să vândă droguri decât să plătrească taxe.
De aceea, traficul de droguri și furtișagurile sunt ocupații obișnuite pentru salafiștii din Europa. Este preferabil să fure de la infideli (necredincioși), decât să fie incluși în marele joc de poker al statului bunăstării.
Mahomed nu-și pune baza pe sistemul socialist șubred al pensiilor din Europa. El investește în ceea ce în mod științific se numește capital social. El plănuiește să se retragă din activitate având 12 copii. Dacă acest stil de viață este subvenționat prin serviciile sociale ale infidelilor, cu atât mai bine. Iar când aceste servicii sociale vor colapsa, copii săi (cu excepția celor care se află după gratii sau s-au înrolat în ISIS) vor avea grijă sa-și trăiască fericit bătrânețile.
Dovada că planul său de pensie merge este că-i mai vechi și mai bun decât modelul european. Mahomed nu-și face griji. Chiar dacă n-are decât șase copii, la momentul în care se va retrage din activitate, țara europeană în care trăiește va deveni probabil parte a Statului Islamic. Și crede că, indiferent de aranjamentele sale, vor fi mai bune și mai corecte decât sistemul creat de infideli.
Nu trebuie să uităm că, doar în acest an, Suedia va primi 180.000 de imigranți. Germania ar putea lua 1,5 milioane. Cei mai mulți dintre ei vor fi tineri cu același plan de pensionare precum Mahomed.
Europenilor li se spune că Mahomezii vor echilibra dezechilibrul demografic cu prea mulți pensionari și prea puțini muncitori tineri. Dar, în realitate, Mahomezii vor pune o presiune suplimentară pe forța de muncă activă, care va fi nevoită nu doar să asigure pensiile celor bătrâni, ci și ajutoarele sociale ale milioanelor de Mahomezi cu haremurile aferente, și ale celor câte 14 copii care reprezintă planul de pensionare în variantă islamică.
Vârsta de pensionare se va majora continuu, iar serviciile sociale pentru persoanele în vârstă vor dispărea. Statul bunăstării va colapsa, dar va trebui menținut în viață cu orice cost pentru a se asigura pacea socială.
Printre cauzele declanșatoare a ceea ce numim Primăvara Arabă se numără scumpirea grâului și eliminarea subvențiilor. Prețurile au urcat amețitor, iar guvernele s-au prăbușit sub revoltele de stradă care s-au transformat în războaie civile.
Să ne imaginăm Suedia cu o populație în care jumătate sunt tineri musulmani, mare majoritate șomeri, transformând țara în Siria când vine marea recesiune, iar facturile trebuie plătite.
Europa se sinucide lent în numele valorilor europene. Încearcă să-și păstreze organizarea economică prin falimentarea ei. Valorile europene s-au transformat într-un act suicidal. Iar politicienii țin discursuri explicând de ce valorile europene necesită imigrarea în masă a musulmanilor, ceea ce are mai puțin sens decât scrisoarea de adio a unui sinucigaș.
Valorile Islamului nu sunt compatibile cu cele europene. Nu doar din punct de vedere al libertății de exprimare și a credinței, ci chiar statul social al bunăstării este anti-islamic. Natalitatea ridicată a musulmanilor este o viziune diferită asupra viitorului. Europenii au ales să aibă puțini copii și multe agenții care să aibă grijă de ei.
În condițiile actuale dorința de păstra neschimbat statul bunăstării sociale prin importul de forță de muncă din statele musulmane este o idee absurdă.